miercuri, 10 martie 2010
11:59:59
Forty million centuries ago a cell formed and that cell had a gene and that gene is the password to every single other form of life there is. The amazing thing about the human body is that it has 100 trillion cells and 90% of them are not human cells.They are fungis,bacteria and microoranisms.The thing that makes us human is not human.So..within us is basically the back story of life on earth right to that first original cell 40 million centuries ago.And if you could,for a moment, stop and feel what is happening in your body,there are six septilion things going on at the same time.That's a 6 with 24 zeros after it going on right now,right this instant as you sit in your chair and then in the next instant within 10 seconds a hundred more things have happened than in all the stars and planets and asteroids in the known universe, in your body..and that is called life!
marți, 24 noiembrie 2009
Stropi
Din vasul de jad un fum de matase rasare.Din lumanari picura lacrimi sangerii.Salonul pictat e jumatate mangaiat de lumina ,iar jumatate'i cuprins de durere.E pustiu sub bolti inalte si picura din grinzi tristetea.Trag usor paravanul verde si m-ascund intre ganduri.Departe se aude usor un cantec.Vantul se zbate in geam in ultima zi din noiembrie.Simt c-au trecut vieti de cand ti-am vazut ultima data surasul amar din pricina despartirii.Ti-am spus la revedere,dar inteleg acum ca mi'am luat ramas bun,atunci cand mi-am desprins mana din stransoarea ta.Inca o noapte ingrozitor de lunga,inca odata,asternutul,rece imi va ramane.Stropii de ploaie ca fiarele se zbat neostenite in sufletul meu gol..
S-a stins lumanarea si au ars aromele toate in vas.M'am trezit din vis in prima dimineata de decembrie.
S-a stins lumanarea si au ars aromele toate in vas.M'am trezit din vis in prima dimineata de decembrie.
vineri, 6 noiembrie 2009
Untitled
..and we cheat and we lie, nobody says it's wrong so we don't ask why..because it's all just the same at the end of the day
joi, 29 octombrie 2009
David
"Fericirea sau nefericirea oamenilor este în mare parte opera lor." (John Locke)
Depasind cu mult miezul noptii am pierdut intr'un final notiunea timpului.Lumina slaba a veiozei creaza umbre si forme pe peretele din fata patului.Asternuturile aproape au alunecat cu totul de pe pat.Camasa mea de noapte,cea alba si vaporoasa are acum o pata galbuie ce emana un miros de cafea proaspata.Cana zace impartita in bucati pe podea.Asa mi se intampla de fiecare data cand ma reintorc in intimitatea camerei mele.Invaluita de un amestec de intuneric si lumina difuza,ma pierd printre aceleasi ganduri inca o data.As fi lasat totul in urma.As fi uitat.As fi pornit mai departe.Un regret amarnic insa, se agata cu nesimtire de constiinta mea si ma trage inapoi.Poate ca daca as fi venit in ziua aceea totul ar fi fost bine.Sau poate nu,dar cel putin ar fi trebuit sa incerc."Poate"..Noptile mele sunt un sir lung de "poate",tigari si cafea.Uneori,atunci cand fiecare lucru parca incearca cu tot din'adinsul sa'mi aduca aminte de tine (de la dantela fina a sutienului meu,peste care iti plimbai usor degetele lungi, pana la frunzele teiului din fata geamului,care se unduiesc in vant,asemeni tie atunci cand cantai) pornesc pe strazi,aiurea.
E una din acele ore absurde ale diminetii.Aerul aberant de rece imi inunda plamanii odata cu fumul din tigara.Inca nu s'a luminat.Felinarele de pe marginea drumului impastie in jur umbre ingalbenite,urme de lumina ingrozitor de palida.Picioarele ma poarta inainte in speranta ca voi reusi sa gasesc oaza de liniste de mult pierduta din sufletul meu.Insa umbrele din noapte,vreun copac sau vreo banca,poate un caine ce'mi cerseste un dram de afectiune sau poate niste mancare;ritmul pasilor sau zgomotul lor pe asfaltul umed,mirosul de tutun,poate chiar aerul infricosator de curat ma duc iar cu gandul la tine.La noi.La plimbarile noastre nocturne cand era ori prea cald in casa,sa putem dormi,ori acel moment din noapte in care desi storsi de puteri eram parcursi de a'ntregul de un val de adrenalina si mergeam in cautarea unei aventuri.O porneam deci impreuna pe strazi,tinandu'ne de mana,fumand o tigara,povestind nimicuri, razand si prefacandu'ne ca suntem singurii oameni din lume.
Dupa trei stradute si patru tigari incep sa ma gandesc ca poate intamplarea va face sa ne intalnim la urmatorul colt.Apoi iata'ne tolaniti pe canapea,eu ma joc cu parul lui si ii consum mirosul dulce-amarui de care sunt dependenta,el ma tine in brate si'mi vorbeste fumandu'mi tigarile.Dar la colt nu e nimeni si nici la urmatorul colt.Ma prinde rasaritul cu privirea pierduta in gol si mai multe ganduri decat pot purta.Unul singur pare sa fii pus stapanire pe intreaga mea fiinta.Picioarele mele fac stanga imprejur si ma poarta intr'o directie prea bine cunoscuta.
Iata'ma aici;dupa ce am urcat sase etaje intortocheate,ma aflu in sfarsit in fata usii masive;ma cuprinde brusc spaima si o serie de ganduri noi imi invadeaza constientul "ce o sa spuna cand o sa ma vada? o sa ma primeasca?ce o sa'i spun eu?" Categoric situatia ma depaseste si intrece cu mult limita curajului meu,cobor!Dar e prea tarziu.Doua secunde mai tarziu,nici nu m'am intors bine ca scara a fost invaluita de lumina:usa era acum deschisa.Incurcata si regretand profund ca am dat curs acelui gand,m'am intors din nou si am pasit peste prag.Acum trebuie sa merg inainte,este exclus sa ma intorc,nu mai am timp sa fug si ..si dintr'o data iata'ma infata a doua maini ce se intind spre a ma cuprinde,ce incadreaza trupul subtire si frumos acoperit doar de un pantalon negru, ce se termina intr'un zambet pe atat fericit pe cat mirat,un pic amuzat (probabil de expresia mea extrem de confuza),pe chipul acela fara cusur,chipul acela ..pe care il iubesc.Primirea mi'a dat cat de cat curaj sa incep sa vorbesc insa o problema imi arde din interior pana pe buze,pentru care am venit de fapt si pe care inca nu indraznesc sa o spun cu voce tare.Poate pentru ca nu stiu cum ar suna.Pentru ca ma sperie ce va urma.De ce?De ce se intamplasera toate astea?Am fi fost fericiti si acum daca nu as fi fost eu atat de..atat de..eu!
Fara sa'mi dau seama lasasem capul in jos si infipsesem privirea in podea.Un deget plasat sub barbie imi ridica usor capul.Imi spune ca ii pare rau ca nu m'a ascultat si nu a fost de partea mea,ca ma iubeste..si iata'ne tolaniti pe canapea,eu ma joc cu parul lui si ii consum mirosul dulce-amarui de care sunt dependenta,el ma tine in brate si'mi vorbeste fumandu'mi tigarile..
Depasind cu mult miezul noptii am pierdut intr'un final notiunea timpului.Lumina slaba a veiozei creaza umbre si forme pe peretele din fata patului.Asternuturile aproape au alunecat cu totul de pe pat.Camasa mea de noapte,cea alba si vaporoasa are acum o pata galbuie ce emana un miros de cafea proaspata.Cana zace impartita in bucati pe podea.Asa mi se intampla de fiecare data cand ma reintorc in intimitatea camerei mele.Invaluita de un amestec de intuneric si lumina difuza,ma pierd printre aceleasi ganduri inca o data.As fi lasat totul in urma.As fi uitat.As fi pornit mai departe.Un regret amarnic insa, se agata cu nesimtire de constiinta mea si ma trage inapoi.Poate ca daca as fi venit in ziua aceea totul ar fi fost bine.Sau poate nu,dar cel putin ar fi trebuit sa incerc."Poate"..Noptile mele sunt un sir lung de "poate",tigari si cafea.Uneori,atunci cand fiecare lucru parca incearca cu tot din'adinsul sa'mi aduca aminte de tine (de la dantela fina a sutienului meu,peste care iti plimbai usor degetele lungi, pana la frunzele teiului din fata geamului,care se unduiesc in vant,asemeni tie atunci cand cantai) pornesc pe strazi,aiurea.
E una din acele ore absurde ale diminetii.Aerul aberant de rece imi inunda plamanii odata cu fumul din tigara.Inca nu s'a luminat.Felinarele de pe marginea drumului impastie in jur umbre ingalbenite,urme de lumina ingrozitor de palida.Picioarele ma poarta inainte in speranta ca voi reusi sa gasesc oaza de liniste de mult pierduta din sufletul meu.Insa umbrele din noapte,vreun copac sau vreo banca,poate un caine ce'mi cerseste un dram de afectiune sau poate niste mancare;ritmul pasilor sau zgomotul lor pe asfaltul umed,mirosul de tutun,poate chiar aerul infricosator de curat ma duc iar cu gandul la tine.La noi.La plimbarile noastre nocturne cand era ori prea cald in casa,sa putem dormi,ori acel moment din noapte in care desi storsi de puteri eram parcursi de a'ntregul de un val de adrenalina si mergeam in cautarea unei aventuri.O porneam deci impreuna pe strazi,tinandu'ne de mana,fumand o tigara,povestind nimicuri, razand si prefacandu'ne ca suntem singurii oameni din lume.
Dupa trei stradute si patru tigari incep sa ma gandesc ca poate intamplarea va face sa ne intalnim la urmatorul colt.Apoi iata'ne tolaniti pe canapea,eu ma joc cu parul lui si ii consum mirosul dulce-amarui de care sunt dependenta,el ma tine in brate si'mi vorbeste fumandu'mi tigarile.Dar la colt nu e nimeni si nici la urmatorul colt.Ma prinde rasaritul cu privirea pierduta in gol si mai multe ganduri decat pot purta.Unul singur pare sa fii pus stapanire pe intreaga mea fiinta.Picioarele mele fac stanga imprejur si ma poarta intr'o directie prea bine cunoscuta.
Iata'ma aici;dupa ce am urcat sase etaje intortocheate,ma aflu in sfarsit in fata usii masive;ma cuprinde brusc spaima si o serie de ganduri noi imi invadeaza constientul "ce o sa spuna cand o sa ma vada? o sa ma primeasca?ce o sa'i spun eu?" Categoric situatia ma depaseste si intrece cu mult limita curajului meu,cobor!Dar e prea tarziu.Doua secunde mai tarziu,nici nu m'am intors bine ca scara a fost invaluita de lumina:usa era acum deschisa.Incurcata si regretand profund ca am dat curs acelui gand,m'am intors din nou si am pasit peste prag.Acum trebuie sa merg inainte,este exclus sa ma intorc,nu mai am timp sa fug si ..si dintr'o data iata'ma infata a doua maini ce se intind spre a ma cuprinde,ce incadreaza trupul subtire si frumos acoperit doar de un pantalon negru, ce se termina intr'un zambet pe atat fericit pe cat mirat,un pic amuzat (probabil de expresia mea extrem de confuza),pe chipul acela fara cusur,chipul acela ..pe care il iubesc.Primirea mi'a dat cat de cat curaj sa incep sa vorbesc insa o problema imi arde din interior pana pe buze,pentru care am venit de fapt si pe care inca nu indraznesc sa o spun cu voce tare.Poate pentru ca nu stiu cum ar suna.Pentru ca ma sperie ce va urma.De ce?De ce se intamplasera toate astea?Am fi fost fericiti si acum daca nu as fi fost eu atat de..atat de..eu!
Fara sa'mi dau seama lasasem capul in jos si infipsesem privirea in podea.Un deget plasat sub barbie imi ridica usor capul.Imi spune ca ii pare rau ca nu m'a ascultat si nu a fost de partea mea,ca ma iubeste..si iata'ne tolaniti pe canapea,eu ma joc cu parul lui si ii consum mirosul dulce-amarui de care sunt dependenta,el ma tine in brate si'mi vorbeste fumandu'mi tigarile..
vineri, 23 octombrie 2009
Chloe III
M'am trezit pe la 5 azi dimineata dupa doua ore amarate de somn.Mi'am facut o cafea si am iesit pe balcon sa fumez o tigara.Era un frig teribil.Cerul iar avea culoarea unei sosete murdare.Pe deasupra se plimbau nori greoi,incarcati de lacrimi.Aerul era umed si atat de rece incat atunci cand intorceam capul intr'o parte aveam senzatia ca tocmai am primit o plama peste obraz.Am tras un colt de draperie de la usa si am sters masa,apoi mi'am tras un scaun si m'am asezat,plasandu'mi strategic genunchii la piept sub puloverul imens pe care il purtam,ca sa nu inghet.Si am lasat timpul sa alerge in voia lui..
Am vazut zilele trecute,in drum spre cafeneaua lui Doris, un afis,atarnat de o cladire,pe care ochii mei nu au putut sa'l evite probabil din cauza dimensiunii exagerat de mari.Scria ceva despre frumusete..
Frumusete? De unde frumusete? Nu exista asa ceva!Sau cel putin nu in totalitate.Este numai o idee,un concept si asta e adevarul.Pana si adevarul e urat.Iau ca exemplu orice om fie barbat,fie femeie,oricat de frumos sau frumoasa ar fi pe dinauntru este un simplu schelet si scheletele sunt urate.Miscari bruste si smucite,scobituri adanci si negre si expresii diabolice.Imagineaza'ti asta cand mergi pe strada.Schelete ambulante oriunde indrepti caput.Mai vezi ceva frumos?Bine o sa mi zici ca oamenii sunt mai mult de atat,ca scheletului ii sunt alipiti muschi,carne si creier,dar daca stai sa te gandesti,in fond,nu's decat o gramezi de oase si zgarciuri.
Ieri eram in magazin si imi cautam casti noi pentru ipod cand,la un moment dat,pe toate ecranele expuse au inceput sa apara fel si fel de oameni care pareau sa faca parte dintr'o secta sau ceva care s'ar fi numit "Pastorasii fericiti" cu un posibil motto care ar suna cam asa "alatura-ni-te noua si vei zambi necontrolat;te vom face fericit prin orice mijloc".Cu alte cuvinte "daca vrei sa fii un zombie (mai) idiot (decat esti) si fericit sau sa ti se spele creierul esti omul pe care il cautam".Fericitii astia au gasit ca subiect al zilei frumusetea.Am asistat la 20 de minute din emisiune,20 de minute de pura tortura (cat am stat dupa imbecilul ala sa'mi aduca o pereche de casti din depozit) in care am auzit numai "Cat de frumoasa este lumea","Ce frumoasa este natura!Uita'te la pamantul acela frumos,la apa cristalina si frumoasa.." si asa mai departe.
Pamantul acela frumos..hmm.Te'ai gandit vreodata ce e sub acel pamant? Cadavre.Mii si mii.Cadavre aflate in putrefactie.Si schelete.Si nu dispar asa usor.Si nici prea repede.Sunt toate acolo jos, sub noi.Mereu; oriunde te duci.Unde mai pui si ca intre tine si gramada de lesuri nu e decat praf.Un strat gros de praf.Ce mai e frumos acum? Si deci, la urma urmei in ce consta frumusetea?
Mi'au inghetat picioarele! Sorb si ultima gura de cafea,acum rece si imi sting rapid tigara.Intru in casa si las in urma scrumiera plina si gandurile negre..
[...]
Am vazut zilele trecute,in drum spre cafeneaua lui Doris, un afis,atarnat de o cladire,pe care ochii mei nu au putut sa'l evite probabil din cauza dimensiunii exagerat de mari.Scria ceva despre frumusete..
Frumusete? De unde frumusete? Nu exista asa ceva!Sau cel putin nu in totalitate.Este numai o idee,un concept si asta e adevarul.Pana si adevarul e urat.Iau ca exemplu orice om fie barbat,fie femeie,oricat de frumos sau frumoasa ar fi pe dinauntru este un simplu schelet si scheletele sunt urate.Miscari bruste si smucite,scobituri adanci si negre si expresii diabolice.Imagineaza'ti asta cand mergi pe strada.Schelete ambulante oriunde indrepti caput.Mai vezi ceva frumos?Bine o sa mi zici ca oamenii sunt mai mult de atat,ca scheletului ii sunt alipiti muschi,carne si creier,dar daca stai sa te gandesti,in fond,nu's decat o gramezi de oase si zgarciuri.
Ieri eram in magazin si imi cautam casti noi pentru ipod cand,la un moment dat,pe toate ecranele expuse au inceput sa apara fel si fel de oameni care pareau sa faca parte dintr'o secta sau ceva care s'ar fi numit "Pastorasii fericiti" cu un posibil motto care ar suna cam asa "alatura-ni-te noua si vei zambi necontrolat;te vom face fericit prin orice mijloc".Cu alte cuvinte "daca vrei sa fii un zombie (mai) idiot (decat esti) si fericit sau sa ti se spele creierul esti omul pe care il cautam".Fericitii astia au gasit ca subiect al zilei frumusetea.Am asistat la 20 de minute din emisiune,20 de minute de pura tortura (cat am stat dupa imbecilul ala sa'mi aduca o pereche de casti din depozit) in care am auzit numai "Cat de frumoasa este lumea","Ce frumoasa este natura!Uita'te la pamantul acela frumos,la apa cristalina si frumoasa.." si asa mai departe.
Pamantul acela frumos..hmm.Te'ai gandit vreodata ce e sub acel pamant? Cadavre.Mii si mii.Cadavre aflate in putrefactie.Si schelete.Si nu dispar asa usor.Si nici prea repede.Sunt toate acolo jos, sub noi.Mereu; oriunde te duci.Unde mai pui si ca intre tine si gramada de lesuri nu e decat praf.Un strat gros de praf.Ce mai e frumos acum? Si deci, la urma urmei in ce consta frumusetea?
Mi'au inghetat picioarele! Sorb si ultima gura de cafea,acum rece si imi sting rapid tigara.Intru in casa si las in urma scrumiera plina si gandurile negre..
[...]
luni, 14 septembrie 2009
This is you
"This is you. Eyes closed, out in the rain. You never thought you'd be doing something like this, you never saw yourself as, I don't know how you'd describe it... Is like one of those people who like looking up at the moon, who spend hours gazing at the waves or the sunset or... I guess you know the kind of people I'm talking about. Maybe you don't. Anyway, you kind of like being like this, fighting the cold, feeling the water seep through your shirt and getting through your skin. And the feel of the ground growing soft beneath your feet. And the smell. And the sound of the rain hitting the leaves. All the things they talked about in the books you haven't read. This is you, who would have guessed it? You.."
Am senzatia ca viata mea merge inainte fara mine.Se tot intampla fel si fel de lucruri.Oamenii imi vorbesc, ma striga, imi povestesc, glumesc, dar parca eu nu sunt acolo!Parca in fiecare clipa eu ma trezesc din somn, sunt ametita si daca ma intrebi n'as putea sa'ti spun ce s'a intamplat adineauri nici daca viata mea ar depinde de asta.Ironia e ca nu pot sa dorm deloc.N'am mai dormit de martea trecuta.Sunt total absenta.Pe de'o parte imi place.Pe de alta parte ma sperie.Am incercat intr'o noapte sa derulez inapoi ultimele doua-trei luni si sa vad daca reusesc sa inteleg ce si cum s'a intamplat, dar m'am pierdut cand am ajuns la tine..Nu mi'e dor de tine.Imi e dor de mine cand eram cu tine.Nu eram nici asa,nici asa.Eram eu si asta imi placea.Eu.Cred ca am uitat cum sa fiu eu.Undeva s'a rupt filmul.
*note to self: las'o balta,dormi si tu putin si maine o sa vezi ca o sa fie totu bine
**note to self: sa nu crezi ce scrie la *
Stii,ma gandeam ca mi'ar placea sa ma mut.Undeva departe.Locul asta ma face sa ma gandesc la tine.Si afurisita asta de cana de cafea ma face sa ma gandesc la tine.Pe de'o parte imi place.Pe de alta parte ma enerveaza la culme.Mda,a trebuit sa'mi schimb tigarile,stii?Pentru ca aveam senzatia ca o sa'mi iesi in cale sa'mi ceri una.Acum fumez ce fumam inainte sa te cunosc pe tine.Tigarile alea care mi'au placut intotdeauna si pe care tu nu le puteai suferi.Cand am tras primul fum m'am gandit cat de tare te'ar fi enervat sa ma vezi cu pachetul ala in mana.Si am zambit.Da..Fumez mult mai mult ca inainte.Ti'am primit biletelele.Pe toate! Am reusit sa deslusesc un "suna'ma" inainte ca toate sa se transforme in cenusa pe fundul scrumierei.Stii doar ca nu o sa te sun.Nu vreau sa te mai vad.Sau poate vreau.Cert e ca tu nu o sa aflii niciodata.Nu stiu cum de am ajuns sa ma gandesc iar la tine.Ceva imi spune ca e ultima data.Intr'un fel nu mai imi pasa.Daca ma vezi pe strada,sa ma saluti doar daca e soare.Daca zambesc,sa ma lasi in pace.Daca ma uit inainte,sa stii ca sunt bine.Si nu uita,te iubesc.
Maine o sa fie bine.Nu cred asta,dar de ce nu?Mie o sa'mi fie bine.Eu inteleg,nu'mi pasa daca intelegi si tu..
***note to self:get rid of that bloody cup!!ps:go sleep!
Am senzatia ca viata mea merge inainte fara mine.Se tot intampla fel si fel de lucruri.Oamenii imi vorbesc, ma striga, imi povestesc, glumesc, dar parca eu nu sunt acolo!Parca in fiecare clipa eu ma trezesc din somn, sunt ametita si daca ma intrebi n'as putea sa'ti spun ce s'a intamplat adineauri nici daca viata mea ar depinde de asta.Ironia e ca nu pot sa dorm deloc.N'am mai dormit de martea trecuta.Sunt total absenta.Pe de'o parte imi place.Pe de alta parte ma sperie.Am incercat intr'o noapte sa derulez inapoi ultimele doua-trei luni si sa vad daca reusesc sa inteleg ce si cum s'a intamplat, dar m'am pierdut cand am ajuns la tine..Nu mi'e dor de tine.Imi e dor de mine cand eram cu tine.Nu eram nici asa,nici asa.Eram eu si asta imi placea.Eu.Cred ca am uitat cum sa fiu eu.Undeva s'a rupt filmul.
*note to self: las'o balta,dormi si tu putin si maine o sa vezi ca o sa fie totu bine
**note to self: sa nu crezi ce scrie la *
Stii,ma gandeam ca mi'ar placea sa ma mut.Undeva departe.Locul asta ma face sa ma gandesc la tine.Si afurisita asta de cana de cafea ma face sa ma gandesc la tine.Pe de'o parte imi place.Pe de alta parte ma enerveaza la culme.Mda,a trebuit sa'mi schimb tigarile,stii?Pentru ca aveam senzatia ca o sa'mi iesi in cale sa'mi ceri una.Acum fumez ce fumam inainte sa te cunosc pe tine.Tigarile alea care mi'au placut intotdeauna si pe care tu nu le puteai suferi.Cand am tras primul fum m'am gandit cat de tare te'ar fi enervat sa ma vezi cu pachetul ala in mana.Si am zambit.Da..Fumez mult mai mult ca inainte.Ti'am primit biletelele.Pe toate! Am reusit sa deslusesc un "suna'ma" inainte ca toate sa se transforme in cenusa pe fundul scrumierei.Stii doar ca nu o sa te sun.Nu vreau sa te mai vad.Sau poate vreau.Cert e ca tu nu o sa aflii niciodata.Nu stiu cum de am ajuns sa ma gandesc iar la tine.Ceva imi spune ca e ultima data.Intr'un fel nu mai imi pasa.Daca ma vezi pe strada,sa ma saluti doar daca e soare.Daca zambesc,sa ma lasi in pace.Daca ma uit inainte,sa stii ca sunt bine.Si nu uita,te iubesc.
Maine o sa fie bine.Nu cred asta,dar de ce nu?Mie o sa'mi fie bine.Eu inteleg,nu'mi pasa daca intelegi si tu..
***note to self:get rid of that bloody cup!!ps:go sleep!
marți, 7 iulie 2009
Chloé II
Cap II : Londra
Azi dimineata nu ma simteam bine si din nou,nu stiu de ce,dar imi venea sa plang si sa nu ma duc la servici,dar m'am dus.M'am angajat acum doua saptamani, cand am ajuns aici.Cred ca o sa ma dea afara in curand.L'am vazut eu pe sef cum stramba din nas cand am trecut pe langa el.Adevarul e ca in astea doua saptamani am fost de vreo 3-4 ori la birou si nu am stat prea mult.N'am stat mult nici azi,am plecat de acolo pe la 3.Le'am spus ca mi'e rau desi imi trecuse,dar trebuia sa plec sa ma intalnesc cu Alice.Si'a luat concediu si a venit aici pentru trei saptamani.Ma bucur enorm dat fiinda Adam e la lucru mai tot timpul si eu sunt singura toata ziua.M'am intalnit cu Alice si am ajutat'o sa se instaleze in camera de oaspeti.Pe la 4 am terminat si am iesit sa bem o cafea in centru.Am comandat o cafea neagra si chelnerul m'a intrebat daca nu cumva vreau si lapte.Alice si'a luat un frappe desi deobicei bea cafea neagra,ca mine.Si'a scuzat alegerea spunand ca tocmai bause doua cafele pe drum,in tren.Ne'am aprins cate o tigara si am inceput sa vorbim.Mi'a povestit ce mai e pe acasa,cu cine s'a mai intalnit,prin cate a trebuit sa treaca ea ca sa poata sa isi ia concediu acum,de seful ei care mai nou ii face avansuri cu fiecare ocazie si tot felul de maruntisuri.La un moment dat ma plictisisem teribil (imi vorbea de jumatate de ora de un coleg de-al ei,cam impiedicat,ce pierde dosare pe fiecare zi),dar n'am vrut sa o fac sa se simta prost asa ca am continuat sa zambesc politicos si sa dau din cand in cand din cap aprobator.In curand nu mai auzeam nimic din ce spunea,ma izolasem total si eram decisa sa'i ofer creierului meu o pauza binemeritata de la intamplarile din viata lui Alice.Sunt obisnuita.De fiecare data cand ne vedem dupa o perioada mai lunga de o saptamana sunt lovita de un val de informatii recente,mai mult sau mai putin interesante,din viata ei.O stiu de 18 ani si rar ni s'a intamplat sa nu ne vedem perioade mai indelungate de timp.Se pare ca astea doua saptamani in care nu ne'am vazut,de cand m'am mutat eu,au fost cele mai neinteresante de pana acum.A facut o pauza scurta pentru a'si aprinde o tigara si am profitat schimband subiectul.Am intrebat'o ce mai face frati'su.Il cheama Zhiqiang,dar noi ii spunem Zee de cand ne stim.E cu doi ani mai mare ca ea.Mama ei a avut o aventura cu un vietnamez inainte sa'l intalneasca pe tatal lui Alice.Zee e cel mai bun prieten al meu.Am fost impreuna 11 luni(de departe cea mai lunga relatie a mea),asta bineinteles inainte de Adam.De teama unei noi avalanse de informatii in plus m'am oferit sa'i arat putin orasul.Am platit nota si am luat'o spre gradina botanica.Am scapat usor,am mai ascultat o poveste despre o fina de'a ei si apoi m'a lasat pe mine sa vorbesc.
E 12 jumate si Adam nu s'a intors inca.Alice imi tot spune sa nu ma ingrijorez,dar cum as putea sa nu ma ingrijorez daca tocmai azi intarzie atat?I'am spus ca Azi vine Alice si mi'a promis ca ajunge acasa la 9.S'a racit si mancarea.M'am grabit cand am ajuns acasa si am sunat la restaurantul chinezesc din colt pentru ca era deja tarziu si m'am gandit ca ne aduc mancarea repede,ca nu cumva sa vina Adam acasa si sa nu fie gata cina.I'am tot gasit scuze.La 9 jumate ma gandeam ca l'a tinut seful peste program sa rezolve cu proiectul ala despre care tot vorbeste mereu.Pe la 10 imi tot spuneam ca e prins in trafic.Dupa am realizat ca la ora aia nu poate sa fie cine stie ce trafic.La 11 m'am gandit ca poate a avut un accident.Daca ar fi avut un accident cu siguranta m'ar fi sunat cineva pana acum.La 12 grija s'a transformat in nervi.E un singur loc in care poate fi acum si acela este baruletul de vis a vis de biroul lui.Parca il si vad venind acasa cu scuzele de rigoare 'scumpo,am uitat,m'au luat baietii la o bere si stii cum e..'.
Am decis sa ne vedem de treaba.Am mancat,apoi Alice a spalat vasele in timp ce eu am cautat un film.Ne'am luat cate o bere si ne'am asezat pe canapea.Am vazut o vechitura cu Jane Fonda.Pe la 2 jumate am iesit pe balcon sa fumam o tigara.Cerul era negru ca smoala si nu stiu de ce dar mirosul imi aducea aminte de o biblioteca veche.Din cand in cand se auzea cate o alarma de masina si cate un greiere pierdut printr'un tufis.Nici urma de Adam.Pe la 3 am pus zavorul la usa.Sa vad cum mai intra nesimtitul ala acum!
E 5 si un sfert.Nu pot sa dorm.Alice a adormit in sufragerie pe canapea cu telecomanda sub ea si sonorul televizorului e dat tare.Am incercat de doua ori sa gasesc butonul de pe televizor ca sa'l sting si de fiecare data m'am lovit tare de tot de suportul de sticla,asa ca am renuntat.M'am straduit si sa o mut putin pe Alice din loc,in incercarea de a recupera telecomanda,insa fara succes.M'am dus in bucatarie si am facut o omleta.Nu stiu de ce am facut'o pentru ca nu imi e foame.Probabil ca din obisnuinta si din lipsa de ocupatie.
E 6 si deja nu mai suport.Alice s'a miscat si cumva a reusit sa schimbe programul.De jumatate de ora ma uit la un rus gras care il ridica in slavi pe Stalin.Am incercat sa o trezesc si am facut cat zgomot am putut.Am daramat intentionat chitara lui Adam de pe suport,am incalzit niste apa la microunde,am trantit farfuriile de aseara inapoi in dulapior,mi'am luat pachetul de tigari si cafeaua am tropait putin prin fata canapelei si la urma am iesit pe balcon trantind usa dupa mine.Alice nici macar nu s'a clintit.Mi'am aprins o tigara.Cerul e ca o rufa murdara pusa la uscat.Bate usor vantul si parca miroase a mare.Parca simt cum trece timpul pe langa mine.Si ma zgarie.Fiecare secunda parca imi cresteaza un pic pielea.Aproape ca ma ustura.Nu imi place sa stau singura pentru ca atunci cand sunt singura incep sa'mi analizez viata si nu sunt niciodata multumita de rezultat.Pornesc de la a incerca sa gasesc un scop vietii mele (inca lucrez la partea asta) si ajung la a ma gandi cum ar fi sa nu ai nimic de pierdut,sa poti sa risti,sa mergi pana la capat stiind ca nu lasi nimic in urma,sa nu te traga nimeni de maneca atunci cand faci ceva..Nu imi place sa fiu intrerupta,dar cand cineva intervine si ma scoate din sirul asta de lung intrebari este deobicei intampinat de un zambet larg si multumitor din partea mea.Din pacate Alice inca dormea asa ca am mai meditat vreo..5 tigari(imi place sa definesc timpul prin numarul de tigari pe care le'am fumat inloc sa presupun cat a trecut)..pana cand a sunat telefonul.Evident ca m'am impiedicat de masuta de cafea si n'am mai ajuns sa raspund.M'am invartit 2 tigari in jurul telefonului asteptand sa sune din nou.Era un numar necunoscut.Se facuse 8.Cine putea sa sune la 8 dimineata?Trebuia sa fie Adam cu o scuza.Ma intrebam ce a ales de data asta.Oricum,vroiam sa'i raspund numai ca sa pot sa'i inchid telefonul in nas,dar n'a mai sunat.Mi se facuse foame,dar nu aveam de gand sa mananc omleta de azi noapte asa ca am aruncat'o si mi'am spus ca imi fac alta.
Cum am ramas iar fara oua si fara tigari m'am imbracat si am fugit la magazinul din colt.
M'am strecurat printre oameni agitati si grabiti.Valul de oameni ma purta inainte si aveam senzatia ca nu'mi mai controlez corpul.Simteam nevoia sa ma opresc si m'am oprit.Uitandu'ma la ei m'au dezgustat.Ii vedeam ca pe niste gandaci din aceia de bucatarie care se urmaresc unii pe altii si merg mereu in grupuri,incapabili sa ia decizii singuri.Aceeasi expresie goala se regaseste pe fetele tuturor.Aceeasi cravata,acelasi palton,aceeasi palarie,aceeasi fusta,niciunul nu se deosebeste de celalalt prin nimic.Am cazut iar intr'unul din momentele mele de meditatie asupra lumii si am rasuflat usurata cand a sunat telefonul.Era Alice.Usurarea s'a evaporat imediat dupa primele ei cuvinte.Zee e in spital!!
Azi dimineata nu ma simteam bine si din nou,nu stiu de ce,dar imi venea sa plang si sa nu ma duc la servici,dar m'am dus.M'am angajat acum doua saptamani, cand am ajuns aici.Cred ca o sa ma dea afara in curand.L'am vazut eu pe sef cum stramba din nas cand am trecut pe langa el.Adevarul e ca in astea doua saptamani am fost de vreo 3-4 ori la birou si nu am stat prea mult.N'am stat mult nici azi,am plecat de acolo pe la 3.Le'am spus ca mi'e rau desi imi trecuse,dar trebuia sa plec sa ma intalnesc cu Alice.Si'a luat concediu si a venit aici pentru trei saptamani.Ma bucur enorm dat fiinda Adam e la lucru mai tot timpul si eu sunt singura toata ziua.M'am intalnit cu Alice si am ajutat'o sa se instaleze in camera de oaspeti.Pe la 4 am terminat si am iesit sa bem o cafea in centru.Am comandat o cafea neagra si chelnerul m'a intrebat daca nu cumva vreau si lapte.Alice si'a luat un frappe desi deobicei bea cafea neagra,ca mine.Si'a scuzat alegerea spunand ca tocmai bause doua cafele pe drum,in tren.Ne'am aprins cate o tigara si am inceput sa vorbim.Mi'a povestit ce mai e pe acasa,cu cine s'a mai intalnit,prin cate a trebuit sa treaca ea ca sa poata sa isi ia concediu acum,de seful ei care mai nou ii face avansuri cu fiecare ocazie si tot felul de maruntisuri.La un moment dat ma plictisisem teribil (imi vorbea de jumatate de ora de un coleg de-al ei,cam impiedicat,ce pierde dosare pe fiecare zi),dar n'am vrut sa o fac sa se simta prost asa ca am continuat sa zambesc politicos si sa dau din cand in cand din cap aprobator.In curand nu mai auzeam nimic din ce spunea,ma izolasem total si eram decisa sa'i ofer creierului meu o pauza binemeritata de la intamplarile din viata lui Alice.Sunt obisnuita.De fiecare data cand ne vedem dupa o perioada mai lunga de o saptamana sunt lovita de un val de informatii recente,mai mult sau mai putin interesante,din viata ei.O stiu de 18 ani si rar ni s'a intamplat sa nu ne vedem perioade mai indelungate de timp.Se pare ca astea doua saptamani in care nu ne'am vazut,de cand m'am mutat eu,au fost cele mai neinteresante de pana acum.A facut o pauza scurta pentru a'si aprinde o tigara si am profitat schimband subiectul.Am intrebat'o ce mai face frati'su.Il cheama Zhiqiang,dar noi ii spunem Zee de cand ne stim.E cu doi ani mai mare ca ea.Mama ei a avut o aventura cu un vietnamez inainte sa'l intalneasca pe tatal lui Alice.Zee e cel mai bun prieten al meu.Am fost impreuna 11 luni(de departe cea mai lunga relatie a mea),asta bineinteles inainte de Adam.De teama unei noi avalanse de informatii in plus m'am oferit sa'i arat putin orasul.Am platit nota si am luat'o spre gradina botanica.Am scapat usor,am mai ascultat o poveste despre o fina de'a ei si apoi m'a lasat pe mine sa vorbesc.
E 12 jumate si Adam nu s'a intors inca.Alice imi tot spune sa nu ma ingrijorez,dar cum as putea sa nu ma ingrijorez daca tocmai azi intarzie atat?I'am spus ca Azi vine Alice si mi'a promis ca ajunge acasa la 9.S'a racit si mancarea.M'am grabit cand am ajuns acasa si am sunat la restaurantul chinezesc din colt pentru ca era deja tarziu si m'am gandit ca ne aduc mancarea repede,ca nu cumva sa vina Adam acasa si sa nu fie gata cina.I'am tot gasit scuze.La 9 jumate ma gandeam ca l'a tinut seful peste program sa rezolve cu proiectul ala despre care tot vorbeste mereu.Pe la 10 imi tot spuneam ca e prins in trafic.Dupa am realizat ca la ora aia nu poate sa fie cine stie ce trafic.La 11 m'am gandit ca poate a avut un accident.Daca ar fi avut un accident cu siguranta m'ar fi sunat cineva pana acum.La 12 grija s'a transformat in nervi.E un singur loc in care poate fi acum si acela este baruletul de vis a vis de biroul lui.Parca il si vad venind acasa cu scuzele de rigoare 'scumpo,am uitat,m'au luat baietii la o bere si stii cum e..'.
Am decis sa ne vedem de treaba.Am mancat,apoi Alice a spalat vasele in timp ce eu am cautat un film.Ne'am luat cate o bere si ne'am asezat pe canapea.Am vazut o vechitura cu Jane Fonda.Pe la 2 jumate am iesit pe balcon sa fumam o tigara.Cerul era negru ca smoala si nu stiu de ce dar mirosul imi aducea aminte de o biblioteca veche.Din cand in cand se auzea cate o alarma de masina si cate un greiere pierdut printr'un tufis.Nici urma de Adam.Pe la 3 am pus zavorul la usa.Sa vad cum mai intra nesimtitul ala acum!
E 5 si un sfert.Nu pot sa dorm.Alice a adormit in sufragerie pe canapea cu telecomanda sub ea si sonorul televizorului e dat tare.Am incercat de doua ori sa gasesc butonul de pe televizor ca sa'l sting si de fiecare data m'am lovit tare de tot de suportul de sticla,asa ca am renuntat.M'am straduit si sa o mut putin pe Alice din loc,in incercarea de a recupera telecomanda,insa fara succes.M'am dus in bucatarie si am facut o omleta.Nu stiu de ce am facut'o pentru ca nu imi e foame.Probabil ca din obisnuinta si din lipsa de ocupatie.
E 6 si deja nu mai suport.Alice s'a miscat si cumva a reusit sa schimbe programul.De jumatate de ora ma uit la un rus gras care il ridica in slavi pe Stalin.Am incercat sa o trezesc si am facut cat zgomot am putut.Am daramat intentionat chitara lui Adam de pe suport,am incalzit niste apa la microunde,am trantit farfuriile de aseara inapoi in dulapior,mi'am luat pachetul de tigari si cafeaua am tropait putin prin fata canapelei si la urma am iesit pe balcon trantind usa dupa mine.Alice nici macar nu s'a clintit.Mi'am aprins o tigara.Cerul e ca o rufa murdara pusa la uscat.Bate usor vantul si parca miroase a mare.Parca simt cum trece timpul pe langa mine.Si ma zgarie.Fiecare secunda parca imi cresteaza un pic pielea.Aproape ca ma ustura.Nu imi place sa stau singura pentru ca atunci cand sunt singura incep sa'mi analizez viata si nu sunt niciodata multumita de rezultat.Pornesc de la a incerca sa gasesc un scop vietii mele (inca lucrez la partea asta) si ajung la a ma gandi cum ar fi sa nu ai nimic de pierdut,sa poti sa risti,sa mergi pana la capat stiind ca nu lasi nimic in urma,sa nu te traga nimeni de maneca atunci cand faci ceva..Nu imi place sa fiu intrerupta,dar cand cineva intervine si ma scoate din sirul asta de lung intrebari este deobicei intampinat de un zambet larg si multumitor din partea mea.Din pacate Alice inca dormea asa ca am mai meditat vreo..5 tigari(imi place sa definesc timpul prin numarul de tigari pe care le'am fumat inloc sa presupun cat a trecut)..pana cand a sunat telefonul.Evident ca m'am impiedicat de masuta de cafea si n'am mai ajuns sa raspund.M'am invartit 2 tigari in jurul telefonului asteptand sa sune din nou.Era un numar necunoscut.Se facuse 8.Cine putea sa sune la 8 dimineata?Trebuia sa fie Adam cu o scuza.Ma intrebam ce a ales de data asta.Oricum,vroiam sa'i raspund numai ca sa pot sa'i inchid telefonul in nas,dar n'a mai sunat.Mi se facuse foame,dar nu aveam de gand sa mananc omleta de azi noapte asa ca am aruncat'o si mi'am spus ca imi fac alta.
Cum am ramas iar fara oua si fara tigari m'am imbracat si am fugit la magazinul din colt.
M'am strecurat printre oameni agitati si grabiti.Valul de oameni ma purta inainte si aveam senzatia ca nu'mi mai controlez corpul.Simteam nevoia sa ma opresc si m'am oprit.Uitandu'ma la ei m'au dezgustat.Ii vedeam ca pe niste gandaci din aceia de bucatarie care se urmaresc unii pe altii si merg mereu in grupuri,incapabili sa ia decizii singuri.Aceeasi expresie goala se regaseste pe fetele tuturor.Aceeasi cravata,acelasi palton,aceeasi palarie,aceeasi fusta,niciunul nu se deosebeste de celalalt prin nimic.Am cazut iar intr'unul din momentele mele de meditatie asupra lumii si am rasuflat usurata cand a sunat telefonul.Era Alice.Usurarea s'a evaporat imediat dupa primele ei cuvinte.Zee e in spital!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
